Dacă n-ar fi Eminescu al luminilor poet

Dacă n-ar fi Eminescu
al luminilor poet
noi am fi aici grotescu’
într-un spaţiu desuet

Dacă n-ar fi fost luceafăr
strălucind pe-a lumii roată
am fi umbre fără număr
din genunea-ndepărtată

Dacă n-ar fi fost pe lume
ca poet strălucitor
n-am mai fi avut postume
n-am fi fost mânaţi de dor

Eminescu-i floarea albastră
a iubirii-mpovărată
este pasărea măiastră
din dumbrava fermecată

Eminescu-i zburătorul
un voinic cu negre plete
furişat în dormitorul
visătoarelor de fete

Eminescu-i răzvrătirea
nedreptăţilor supreme
ce apasă omenirea
invadată de blesteme

Eminescu-i resemnarea
când învaţă ca să moară
contopindu-se cu marea
pentru-a nu ştiu câta oară

Eminescu-i absolutul
din a vieţii aventură
când se-amestecă cu lutul
tot ce mişcă în natură

Eminescu este calea
care duce-n nemurire
este steaua de pe valea
unui vis de împlinire