Einstein, genial savant, după cercetări प्रोफुन्दे(क्वासिपरोदिए)

Einstein, genial savant, după cercetări profunde
A aflat că-n Univers absolutul nu-i niciunde
Curios din cale-afară un reporter îndrăzneţ
S-a dus ca să-l iscodească pe savantul cel măreţ

- Aş dori maestre dragă dacă nu vă supăraţi
Să-mi expuneţi teoria la care de mult lucraţi
Să ne lămurim şi noi cum de aţi descoperit-o
Şi-n ce scop, domnia voastră, lumii-ntregi aţi oferit-o

- Gândind la viteze mari, în sistem accelerat
Am văzut timpul cel scurs cât de mult s-a dilatat
Şi-am mai sesizat de fel râmănd perplex mirat
Cum vizibile-mi lungimi drastic mi s-au micşorat

În concluzie îţi spun c-am lucrat în orice zi
Douâzeci şi cinci de ore fără a mă obosi
- Cum de s-a putut să faci să măreşti timpul din ziuă
- Mai devreme m-am trezit când pe flori mai era rouă

- Mintea mea nu îmi dă voie să-nţeleg tot ce mi-ai spus
Vreau exemple mai concrete fără a-mi vorbi de sus
- Am găsit ca să-ţi explic un exemplu cu tupeu
Dacă tu ai nasul tău în posteriorul meu

Câţi avem nasul acolo înfipt ca un cocoloş?
- Numai eu, maestre dragă, e la minte de cocoş
- După teoria nouă avem nasul amândoi
Implantat în fund la mine ca un viguros piroi

Tu ai nasul tău obraznic înecat la mine-n fund
Iară eu, acelaşi nas, îl am implantat profund
Însă eu în starea asta, în raport, dragă, cu tine
Conform teoriei mele stau aşa un pic mai bine

S-a stins cel mai poet dintre poeţi

S-a stins cel mai poet dintre poeţi
Ce-a străbătut pripor după pripor
Cel ce-a iubit, de vreţi sau de nu vreţi,
Din toată fi’nţa lui acest popor

Era bolnav mereu de ţara sa
De cei ce se trudeau din zori în seară
De cei ce soarta crudă-i apăsa
În mersul lor timid pe-a vieţii scară

El ne-a făcut prin versurile sale
Să fim setoşi profund de libertate
Să ne luptăm cu piepturile goale
Mereu cu orice preţ pentru dreptate

Ca să-nţelegem rostul luptei sale
El ne-a mişcat să fim poporul treaz
Ne-a pus s-aducem veşnic osanale
Pentru Mihai al nostru cel Viteaz

Prin versurile sale mişcătoare
Ne-a dus să ne simţim ca nişte fraţi
La Putna sacră lui Ştefan Cel Mare
Să-l venerăm prin cântece înflăcăraţi

Ne-a preamărit prin cântece sublime
Eroii noştri petrecuţi din lume
Ne-a învăţat aşa cum se cuvine
Ca să-i cinstim la sărbători postume

Ne-a strâns ca să ne-nchinăm la Ţebea
Celui mai drag erou dintre eroi
Unde-am simţit prin cântece aievea
Că Avram Iancu este printre noi

Cântând cu foc Oltenia lui Tudor
A lui Jianu si atâtor duşi
Ne-a amintit de cel mai mare sculptor
Al omenirii Constantin Brâncuşi

Iar în furtuni pe-această sacră ţară
El ne-nvăţat c-atât ne mai rămâne
S-o apărăm prin lupta noastră iară
Cântând sub steag Deşteaptă-te române!