S-a stins cel mai poet dintre poeţi

S-a stins cel mai poet dintre poeţi
Ce-a străbătut pripor după pripor
Cel ce-a iubit, de vreţi sau de nu vreţi,
Din toată fi’nţa lui acest popor

Era bolnav mereu de ţara sa
De cei ce se trudeau din zori în seară
De cei ce soarta crudă-i apăsa
În mersul lor timid pe-a vieţii scară

El ne-a făcut prin versurile sale
Să fim setoşi profund de libertate
Să ne luptăm cu piepturile goale
Mereu cu orice preţ pentru dreptate

Ca să-nţelegem rostul luptei sale
El ne-a mişcat să fim poporul treaz
Ne-a pus s-aducem veşnic osanale
Pentru Mihai al nostru cel Viteaz

Prin versurile sale mişcătoare
Ne-a dus să ne simţim ca nişte fraţi
La Putna sacră lui Ştefan Cel Mare
Să-l venerăm prin cântece înflăcăraţi

Ne-a preamărit prin cântece sublime
Eroii noştri petrecuţi din lume
Ne-a învăţat aşa cum se cuvine
Ca să-i cinstim la sărbători postume

Ne-a strâns ca să ne-nchinăm la Ţebea
Celui mai drag erou dintre eroi
Unde-am simţit prin cântece aievea
Că Avram Iancu este printre noi

Cântând cu foc Oltenia lui Tudor
A lui Jianu si atâtor duşi
Ne-a amintit de cel mai mare sculptor
Al omenirii Constantin Brâncuşi

Iar în furtuni pe-această sacră ţară
El ne-nvăţat c-atât ne mai rămâne
S-o apărăm prin lupta noastră iară
Cântând sub steag Deşteaptă-te române!