Einstein, genial savant, după cercetări profunde
A aflat că-n Univers absolutul nu-i niciunde
Curios din cale-afară un reporter îndrăzneţ
S-a dus ca să-l iscodească pe savantul cel măreţ
- Aş dori maestre dragă dacă nu vă supăraţi
Să-mi expuneţi teoria la care de mult lucraţi
Să ne lămurim şi noi cum de aţi descoperit-o
Şi-n ce scop, domnia voastră, lumii-ntregi aţi oferit-o
- Gândind la viteze mari, în sistem accelerat
Am văzut timpul cel scurs cât de mult s-a dilatat
Şi-am mai sesizat de fel râmănd perplex mirat
Cum vizibile-mi lungimi drastic mi s-au micşorat
În concluzie îţi spun c-am lucrat în orice zi
Douâzeci şi cinci de ore fără a mă obosi
- Cum de s-a putut să faci să măreşti timpul din ziuă
- Mai devreme m-am trezit când pe flori mai era rouă
- Mintea mea nu îmi dă voie să-nţeleg tot ce mi-ai spus
Vreau exemple mai concrete fără a-mi vorbi de sus
- Am găsit ca să-ţi explic un exemplu cu tupeu
Dacă tu ai nasul tău în posteriorul meu
Câţi avem nasul acolo înfipt ca un cocoloş?
- Numai eu, maestre dragă, e la minte de cocoş
- După teoria nouă avem nasul amândoi
Implantat în fund la mine ca un viguros piroi
Tu ai nasul tău obraznic înecat la mine-n fund
Iară eu, acelaşi nas, îl am implantat profund
Însă eu în starea asta, în raport, dragă, cu tine
Conform teoriei mele stau aşa un pic mai bine
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu