Pentru a 40-a aniversare a absolvirii
Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii
a Institutului Politehnic Bucureşti
A trecut atâta vreme
Peste sufletele noastre
Învăţând la teoreme
Sub curburile albastre
Am umblat dupa himere
După stele trecătoare
Uneori fără repere
Am rămas sub astrul soare
Am atins piscuri de munte
Pe a lumii sfântă roată
Ne-am trezit eroi de frunte
Într-un joc făcut de soartă
Am crezut în nemurire
C-am atins Nirvana vieţii
Când eram în fericire
Pe tărâmul tinereţii
Dar s-au dus pe nesimţite
Patruzeci de ani de clipe
Lăsând urme-ncărunţite
Pe-ale noastre vechi aripe
Iar acum că s-a scurs vremea
Mi-amintesc cum se cuvine
Întâmplări ce par aievea
Celor ce vor veni mâine
Geometria descriptivă
Un boier ne-a insuflat-o
Tănăsescu deopotrivă
Cu talent el ne-a predate-o
La-nceput nu pricepeam
Cum de la figuri anume
Prin proiecţii ca prin geam
Obţinea un corp pe bune
Când spunea că ia o dreaptă
Şi trasa două în fapt
Am crezut că sunt pe-o treaptă
Pe care nu mai sunt apt
Mi-l imaginez pe Sacter
Proful de la geometrie
Un om bun, de caracater
Care ne-nvaţa metrie
Pricepeam destul de bine
Teoreme , eucuaţii
Dar nu ştiu ce-a fost cu mine
De m-am dus la consultaţii
Cei din anii mari mi-au spus
Ca să merg la consultaţii
Să fiu un student supus
Să-ntreb profu de relaţii
Când mă vede mă întreabă
-Ce ţi-a dat aşa fiori
Din prelegerea întreagă
Expusă despre vectori?
Ca să-ntreb ceva şi eu
Să mă creadă conşti’ncios
Cu elan şi cu tupeu
l-am adresat cuvincios
-Tot ce-aţi spus am priceput
În afară de versor.
Rămânând de-a dreptul mut
Mi-a zis în stil agresor
-Cum de ţi-a fost o povară
Versorul cum se cuvine?
La examenul din vară
Băiete nu te văd bine
Având incidentu-n gând
Speriat de complicaţii
N-am mai întrebat nicicând
Vreun prof pe la consultaţii
La examenul din vară
Am răspuns fără greşeală
Într-o manieră clară
Făr’ de-avea vreo bâlbâială
Două dintre subiecte
Poroful mi le ascultase
pe tabla de pe perete
însă nu mi le notase
Pe tabla cu trei picioare
Pe-al treilea l-am prezentat
Cu curaj şi cu rigoare
Fi’nd cu zece adnotat
-Numai p-ăsta l-ai ştiut
Iar la celelalte două
Ai rămas tot timpul mut
Te-ai făcut că pe-aici plouă
Iritat m-am luat la harţă
Cu proful de geometrie
-Subiectele din faţă
Le-am ştiut la meserie
Priviţi cum eu le-am tratat
Pe tablele din perete
Şi chiar m-aţi felicitat
Pentru-aceste subiecte
De nu-mi daţi nota cea mare
Pentru ce eu am tratat
Iau tablele în spinare
Şi le duc la Decanat
Timorat de-a mea dorinţă
Tablele le-analizează
Şi cuprins de-o pocăinţă
Cu sfială decretează
-Acum mi-amintesc prea bine
Şi de socotesc la rece
Ce-ai tratat cum se cuvine
Este pentru nota zece
Proful de tehnologie
Neacşu, inginer sadea,
Ne-a băgat pe toţi în vrie
Să-nvăţăm ce expunea
Nefindu-mi deloc pe plac
Metodele de topire
Imi umblă şi-acum prin cap
Retete de oţelire
Cel mai mult ca un piron
Îmi stă-nfiptă-n scăfârlie
Diagrama Fier-Carbon
Ce-am tocit-o-n veselie
Nu pot sâ nu-mi amintesc
Dascălul de analiză
Pe care îl socotesc
Mijloc de băgat în priză
Lăsând studenţi repetenţi
Cum nu s-a văzut în vis
I s-a zis de mulţi petenţi
Proful dur, alias BIS!
Rudner de la speciale
Un expert în divergenţe
Gradienţi şi integrale
Ne-a-nvăţat în exigenţe
Iar când ceva nu-I ieşea
Într-o mare teoremă
Pe Hamlet îl invoca
De era într-o dilemă
Venea atunci cu remarca
De Hamlet spusă la rece
Putred e în Danemarca
Ceea ce nu se petrece
Mecanica ordinară
Boiangiu ne-a Indus-o
Ca şi când odinioară
Dumnealui ar fi dedus-o
Astfel ne-a convins profund
Care-I cauza prin care
l-a pus pe Newton în fund
Un măr căzut la-ntâmplare
Cel ce ne-a aprins aleanu
În ştiinţe electrice
A fost domnul Nemoianu
Ca o forţă motrice
Prin aspectu-nobilat
De o-naltă pregătire
Trecea drept boier stilat
Pentru cei în devenire
Legile electrice
Baza electronicii
Au fost pentru noi matrice
Pentru ştiinţa ionicii
Antonescu Veronel
Ne-a-nvâţat cu insitenţă
Aşa cum o ştia el
Calculul de rezistenţă
Forţele în echilibru
Şi momentele-n balanţă
Ne-au fost nouă drept calibru
La petrecerea prin viaţă
Plină de exuberanţă
Profa Belis bunăoară
Ne preda cu eleganţă
Ne-nvăţa cum se măsoară
Mărimile statice
Fenomene corelate
În faze dinamice
Pentru a fi controlate
Cursul i-l audiam
Cu atenţie sporită
Şi cu toţi-i măsuram
Frumuseţea inedită
Nu este de neglijat
Fizica lu’ domn Iordache
Predată accelerat
Si-n stare să ne deoache
Era prof de milioane
Când dicta pentru metale
Tabele cu opt coloane
Mărimi cu cinci zecimale
Nu puteam să luăm notiţe
La viteza de predare
Şi ne încurcam în iţe
Când treceam la învâţare
Proful Gheorghe Samachişă
Având simţuri inventive
A deschis drumuri de nişă
Pentru noi dispozitive
Analist de mare forţă
De goluri elementare
A făcut din curs o torţă
Pentru semiconductoare
Din statistica de goluri
Într-o PeNePe structură
A ajuns să joace roluri
În domeniu de curbură
Din acest mic paradis
Obsesiv ca un simpol
Îmi revin adesea-n vis
Relaţi’le Ebers-Moll
Îndemnat de bunăseamă
De destinului sinelui
A ajuns savant de seamă
În Valea Siliciului
În profunde ecuaţii
Predate de Popovici
S-au descris comunicaţii
Pe canale în servici
Printr-un curs bine-nchegat
Şi logic armonizat
Cu succes am învăţat
Tot ce profu ne-a predat
Proful de la Aparate
Erudit în măsurări
Ne-a dotat cu multă carte
Deschizându-ne cărări
Ca să-I facă parte dreaptă
Ştiinţei lui acumulată
Roman Stere se îndreaptă
Spre lumea civilizată
În diverse mutatoare
Ponner era un savant
Ni le preda cu rigoare
Fiind în temă un garant
Ca să-şi pună în valoare
Munca lui inovatoare
A plecat spre vest se pare
Să conceapă convertoare
Cartianu unde este
Savantul în modulaţii
Cel ce ne-a deschis ferestre
Spre telecomunicaţii?
A râmas pe-al vieţii drum
Un professor dedicat
Amintindu-ne acum
De la el ce-am învăţat
Drum de Televiziune
Ni l-a deschis avizat
Damache cu-al renume
Prin cursul ce l-a predate
Circuitele de bază
Aflate-n televizoare
Ni le-a prezentat pe fază
În multe laboratoare
Să nu amintesc nu pot
De Stoica de mecanisme
Un prof mucalit de tot
Ce ne etala carisme
Avea o maşină nouă
Dacia o mie-o sută
Şi ne povestea el nouă
Cum un student ca o brută
Cu un cui a scris agale
Pe aripile lucioase
Informaţii sexuale
Cuvinte licenţioase
La curs mereu ne mina
Ne spunea ca dur va fi
Când ne va examina
Pe mulţi el îi va trânti
Relaţiile de mişcare
Ale mecanismelor
Le picta din foi pe care
Le-a şternea multicolor
Într-o pauză mai mare
I-am luat foile uitate
Pe catedra de predare
Ascuzându-le pe toate
Când cursul iar-a-nceput
A văzut că nu mai are
La-ndemănă ca un scut
Sursa sa de inspirare
Însă i-a trecut prin minte
La ficat mâna s-o pună ,
Ne-a spus cât de rău se simte
Şi că ora se amână
Limba tehnică în toi
În acel timp de demult
A fost limba lui Tolstoi
Prin care-nvăţam mai mult
Pentru asta nota bene
Cu respect îi mulţumesc
Profesoarei Brebene
Pe care o preţuiesc
Şi acum a venit vremea
Să ne-ntorcem în prezent
Să ne bucurăm aievea
Că ne-am strâns pentru-un moment
Să oprim timpul pe cale
Din albastra veşnicie
Să turnăm vinu-n pocale
Şi să-l bem în veselie
Că de mâine curge iară
Într-un ritm necontenit
Pe a lumii sfântă scară
Spre reperul infinit
Iară noi frunze de toamnă
Vom fi duşi de vântul sorţii
Spre genunea diafană
Din împărăţia nopţii
Vom lăsa în urma noastră
Amintiri rătăcitoare
Ca şi pasărea măiastră
Ne vom stinge în uitare
În momentele solemne
Cei ce-n urmă vor rămâne
Îşi vor aminti pesemne
C-am trecut şi noi prin lume
Vom fi nume-n pomenire
Pe-o bucată de hârtie
La o sfântă mânăstire
Dacă va mai fi să fie
Iar când timpul se va scurge
Inundând valea genunii
Orice urmă se va şterge
Din memoria luminii
Va fi cum nici n-am fi fost
Prin oceanul de lumină
Scânteieri fără de rost
Pe a cerului cortină
Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii
a Institutului Politehnic Bucureşti
A trecut atâta vreme
Peste sufletele noastre
Învăţând la teoreme
Sub curburile albastre
Am umblat dupa himere
După stele trecătoare
Uneori fără repere
Am rămas sub astrul soare
Am atins piscuri de munte
Pe a lumii sfântă roată
Ne-am trezit eroi de frunte
Într-un joc făcut de soartă
Am crezut în nemurire
C-am atins Nirvana vieţii
Când eram în fericire
Pe tărâmul tinereţii
Dar s-au dus pe nesimţite
Patruzeci de ani de clipe
Lăsând urme-ncărunţite
Pe-ale noastre vechi aripe
Iar acum că s-a scurs vremea
Mi-amintesc cum se cuvine
Întâmplări ce par aievea
Celor ce vor veni mâine
Geometria descriptivă
Un boier ne-a insuflat-o
Tănăsescu deopotrivă
Cu talent el ne-a predate-o
La-nceput nu pricepeam
Cum de la figuri anume
Prin proiecţii ca prin geam
Obţinea un corp pe bune
Când spunea că ia o dreaptă
Şi trasa două în fapt
Am crezut că sunt pe-o treaptă
Pe care nu mai sunt apt
Mi-l imaginez pe Sacter
Proful de la geometrie
Un om bun, de caracater
Care ne-nvaţa metrie
Pricepeam destul de bine
Teoreme , eucuaţii
Dar nu ştiu ce-a fost cu mine
De m-am dus la consultaţii
Cei din anii mari mi-au spus
Ca să merg la consultaţii
Să fiu un student supus
Să-ntreb profu de relaţii
Când mă vede mă întreabă
-Ce ţi-a dat aşa fiori
Din prelegerea întreagă
Expusă despre vectori?
Ca să-ntreb ceva şi eu
Să mă creadă conşti’ncios
Cu elan şi cu tupeu
l-am adresat cuvincios
-Tot ce-aţi spus am priceput
În afară de versor.
Rămânând de-a dreptul mut
Mi-a zis în stil agresor
-Cum de ţi-a fost o povară
Versorul cum se cuvine?
La examenul din vară
Băiete nu te văd bine
Având incidentu-n gând
Speriat de complicaţii
N-am mai întrebat nicicând
Vreun prof pe la consultaţii
La examenul din vară
Am răspuns fără greşeală
Într-o manieră clară
Făr’ de-avea vreo bâlbâială
Două dintre subiecte
Poroful mi le ascultase
pe tabla de pe perete
însă nu mi le notase
Pe tabla cu trei picioare
Pe-al treilea l-am prezentat
Cu curaj şi cu rigoare
Fi’nd cu zece adnotat
-Numai p-ăsta l-ai ştiut
Iar la celelalte două
Ai rămas tot timpul mut
Te-ai făcut că pe-aici plouă
Iritat m-am luat la harţă
Cu proful de geometrie
-Subiectele din faţă
Le-am ştiut la meserie
Priviţi cum eu le-am tratat
Pe tablele din perete
Şi chiar m-aţi felicitat
Pentru-aceste subiecte
De nu-mi daţi nota cea mare
Pentru ce eu am tratat
Iau tablele în spinare
Şi le duc la Decanat
Timorat de-a mea dorinţă
Tablele le-analizează
Şi cuprins de-o pocăinţă
Cu sfială decretează
-Acum mi-amintesc prea bine
Şi de socotesc la rece
Ce-ai tratat cum se cuvine
Este pentru nota zece
Proful de tehnologie
Neacşu, inginer sadea,
Ne-a băgat pe toţi în vrie
Să-nvăţăm ce expunea
Nefindu-mi deloc pe plac
Metodele de topire
Imi umblă şi-acum prin cap
Retete de oţelire
Cel mai mult ca un piron
Îmi stă-nfiptă-n scăfârlie
Diagrama Fier-Carbon
Ce-am tocit-o-n veselie
Nu pot sâ nu-mi amintesc
Dascălul de analiză
Pe care îl socotesc
Mijloc de băgat în priză
Lăsând studenţi repetenţi
Cum nu s-a văzut în vis
I s-a zis de mulţi petenţi
Proful dur, alias BIS!
Rudner de la speciale
Un expert în divergenţe
Gradienţi şi integrale
Ne-a-nvăţat în exigenţe
Iar când ceva nu-I ieşea
Într-o mare teoremă
Pe Hamlet îl invoca
De era într-o dilemă
Venea atunci cu remarca
De Hamlet spusă la rece
Putred e în Danemarca
Ceea ce nu se petrece
Mecanica ordinară
Boiangiu ne-a Indus-o
Ca şi când odinioară
Dumnealui ar fi dedus-o
Astfel ne-a convins profund
Care-I cauza prin care
l-a pus pe Newton în fund
Un măr căzut la-ntâmplare
Cel ce ne-a aprins aleanu
În ştiinţe electrice
A fost domnul Nemoianu
Ca o forţă motrice
Prin aspectu-nobilat
De o-naltă pregătire
Trecea drept boier stilat
Pentru cei în devenire
Legile electrice
Baza electronicii
Au fost pentru noi matrice
Pentru ştiinţa ionicii
Antonescu Veronel
Ne-a-nvâţat cu insitenţă
Aşa cum o ştia el
Calculul de rezistenţă
Forţele în echilibru
Şi momentele-n balanţă
Ne-au fost nouă drept calibru
La petrecerea prin viaţă
Plină de exuberanţă
Profa Belis bunăoară
Ne preda cu eleganţă
Ne-nvăţa cum se măsoară
Mărimile statice
Fenomene corelate
În faze dinamice
Pentru a fi controlate
Cursul i-l audiam
Cu atenţie sporită
Şi cu toţi-i măsuram
Frumuseţea inedită
Nu este de neglijat
Fizica lu’ domn Iordache
Predată accelerat
Si-n stare să ne deoache
Era prof de milioane
Când dicta pentru metale
Tabele cu opt coloane
Mărimi cu cinci zecimale
Nu puteam să luăm notiţe
La viteza de predare
Şi ne încurcam în iţe
Când treceam la învâţare
Proful Gheorghe Samachişă
Având simţuri inventive
A deschis drumuri de nişă
Pentru noi dispozitive
Analist de mare forţă
De goluri elementare
A făcut din curs o torţă
Pentru semiconductoare
Din statistica de goluri
Într-o PeNePe structură
A ajuns să joace roluri
În domeniu de curbură
Din acest mic paradis
Obsesiv ca un simpol
Îmi revin adesea-n vis
Relaţi’le Ebers-Moll
Îndemnat de bunăseamă
De destinului sinelui
A ajuns savant de seamă
În Valea Siliciului
În profunde ecuaţii
Predate de Popovici
S-au descris comunicaţii
Pe canale în servici
Printr-un curs bine-nchegat
Şi logic armonizat
Cu succes am învăţat
Tot ce profu ne-a predat
Proful de la Aparate
Erudit în măsurări
Ne-a dotat cu multă carte
Deschizându-ne cărări
Ca să-I facă parte dreaptă
Ştiinţei lui acumulată
Roman Stere se îndreaptă
Spre lumea civilizată
În diverse mutatoare
Ponner era un savant
Ni le preda cu rigoare
Fiind în temă un garant
Ca să-şi pună în valoare
Munca lui inovatoare
A plecat spre vest se pare
Să conceapă convertoare
Cartianu unde este
Savantul în modulaţii
Cel ce ne-a deschis ferestre
Spre telecomunicaţii?
A râmas pe-al vieţii drum
Un professor dedicat
Amintindu-ne acum
De la el ce-am învăţat
Drum de Televiziune
Ni l-a deschis avizat
Damache cu-al renume
Prin cursul ce l-a predate
Circuitele de bază
Aflate-n televizoare
Ni le-a prezentat pe fază
În multe laboratoare
Să nu amintesc nu pot
De Stoica de mecanisme
Un prof mucalit de tot
Ce ne etala carisme
Avea o maşină nouă
Dacia o mie-o sută
Şi ne povestea el nouă
Cum un student ca o brută
Cu un cui a scris agale
Pe aripile lucioase
Informaţii sexuale
Cuvinte licenţioase
La curs mereu ne mina
Ne spunea ca dur va fi
Când ne va examina
Pe mulţi el îi va trânti
Relaţiile de mişcare
Ale mecanismelor
Le picta din foi pe care
Le-a şternea multicolor
Într-o pauză mai mare
I-am luat foile uitate
Pe catedra de predare
Ascuzându-le pe toate
Când cursul iar-a-nceput
A văzut că nu mai are
La-ndemănă ca un scut
Sursa sa de inspirare
Însă i-a trecut prin minte
La ficat mâna s-o pună ,
Ne-a spus cât de rău se simte
Şi că ora se amână
Limba tehnică în toi
În acel timp de demult
A fost limba lui Tolstoi
Prin care-nvăţam mai mult
Pentru asta nota bene
Cu respect îi mulţumesc
Profesoarei Brebene
Pe care o preţuiesc
Şi acum a venit vremea
Să ne-ntorcem în prezent
Să ne bucurăm aievea
Că ne-am strâns pentru-un moment
Să oprim timpul pe cale
Din albastra veşnicie
Să turnăm vinu-n pocale
Şi să-l bem în veselie
Că de mâine curge iară
Într-un ritm necontenit
Pe a lumii sfântă scară
Spre reperul infinit
Iară noi frunze de toamnă
Vom fi duşi de vântul sorţii
Spre genunea diafană
Din împărăţia nopţii
Vom lăsa în urma noastră
Amintiri rătăcitoare
Ca şi pasărea măiastră
Ne vom stinge în uitare
În momentele solemne
Cei ce-n urmă vor rămâne
Îşi vor aminti pesemne
C-am trecut şi noi prin lume
Vom fi nume-n pomenire
Pe-o bucată de hârtie
La o sfântă mânăstire
Dacă va mai fi să fie
Iar când timpul se va scurge
Inundând valea genunii
Orice urmă se va şterge
Din memoria luminii
Va fi cum nici n-am fi fost
Prin oceanul de lumină
Scânteieri fără de rost
Pe a cerului cortină

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu