De câte ori în nopţile cu stele

Fratelui meu, Turicu

În ziua-cincea a lunii făurar
din anul nouă sute cincizecişopt
în clasa patra eu eram şcolar
curat la suflet şi la minte copt

În ziua aceea am tăiat un miel
din turma noastră de mioare
iar mama l-a gătit un ostropel
să avem la masă demâncare

Ne-am aşezat cuminţi lângă tăticu
în jurul mesei scunde de stejar
eu, Ana şi fratele Turicu
s-aducă mama turta de pe jar

Din trupul mielului sacrificat
de care ne legasem în trecut
cu lacrimi pe obraji noi am mâncat
şi-am amuţit cu toţi ca un făcut

Eu am plecat la şcoală abătut
cu Chelcea Nicolae şi cu Ana
pe drumul nostru de nevoi bătut
de popa şi Brânzuică cu icoana

În vremea asta fratele Turicu
păştea mioarele cu nea Ilie
în timp ce neica Comănescu Nicu
scotea la piatră pentru temelie

Ca nişte perle vechi de dimineată
sunt toate casele de la Pietrari
au temelii din piatra de pe Faţă
şi căpriori din cei mai drepţi stejari

Parcă mi-l văd pe bunul meu părinte
lucrând la via noastră de sub Faţă
când un pietroi vârtos fără de minte
l-a scos pe Nicu Gresie din viaţă

Un geamăt lung a răsunat pe vale
când Nicu Comănescu a căzut
strivit de temelia casei sale
în care toată viaţa a crezut

La locul accidentului din Faţă
în fugă a sosit tata din vie
dar Nicu nu mai rămăse-n viaţă
iar sufletu-i plecase-n veşnicie

Cuprins de groază tata a strigat
spre cer spre sat nu se mai ştie
iar oamenii în goană au urcat
să-ncerce ca pe Nicu să-l invie

Au coborat cu el pe Curmătură
să-l ducă acasă-n Lazul lui Stoian
sa-l plângă toţi ai lui în bătătură
şi să-l jelească lumea cu alean

Ajunşi acasă seara, spre apus
ne-a povestit măicuţa lăcrimând
cum Nicu Gresie pe zi s-a dus
lăsând în urma sa orfani plângând

La casa mortului ne-am repezit
ca să-l vedem pe Comănescu Nicu
dar lumea o ţinea într-un jelit
când a venit ca să ne ia tăticu

La cină, mama ne-a stigat la masă
ca să mâncăm ce-a mai rămas din miel
însă Turicu nu era acasă
el n-a răspuns chemării la apel

Cu totii prin vecini l-am căutat
la neamurile noastre-apropiate
dar noaptea s-aşternuse peste sat
şi stelele luceau pe cer, departe

Într-un târziu cu greu am sesizat
a oilor venire de pe coaste
iar panica s-a generalizat
în neamul nostru alertat-n noapte

Unii din fag credeau că a căzut
în timp ce dărâma la uscătură
iar alţii pretindeau că l-au văzut
venind cu oile de pe Măgură

Un om pe nume Vilă-al lu' Mitroi
ne-a povestit că l-a văzut pe Faţă
cum se căznea să scoată un pietroi
cu Nicu Gresie la suprafaţă

Bizar a noastră Valentina soră
lovindu-se cu palmele pe faţă
ne-a spus c-o premoniţie majoră
c-al nostru frate nu mai este-n viaţă

Atuncea, împreună cu tăticu
mai mulţi bărbati din vechiul nostru sat
în grabă au plecat ca pe Turicu
să-l caute sub malul surupat

Într-o tăcere adâncă şi profundă
priveam înfriguraţi spre Coasta-Naltă
sub bolta-ntunecată şi rotundă
de stele trecătoare luminată

Un strigăt lung în noapte a tunat
când mort sub mal pe Victor l-au găsit
iar felinaru-n noapte agitat
părea a lumilor semnal sfârşit

Ca şi pe Gresie l-au pus pe targă
făcută-n grabă dintr-un tânar fag
de vărul Sandu şi de Ion Murgă
şi mamei dusu-l-au acasă-n prag

Trei zile şi trei nopţi l-am priveghiat
jelindu-l toţi ai săi în gura mare
iar mama toată viaţa l-a strigat
să vină-acasă-n prag de sărbătoare

În carul tras de cai, la cimitir
l-am dus cum se cuvine din strămoşi
l-am aşezat în lut ca un martir
la anii săi cei tineri şi frumoşi

Zile şi nopţi în şir am pătimit
având în casă şi în suflet jale
iar timpul înapoi l-am fi urnit
ca s-o pornească pe o altă cale

De câte ori în nopţile cu stele
privesc al cerului imens hotar
îmi amintesc de lacrimile mele
din ziua-cincea-a lunii făurar