Eu am cântat iubiri închipuite

Soţiei mele

Eu am cântat iubiri închipuite
în calea mea spre marea veşnicie
dar n-am găsit cuvinte potrivite
să cânt în versuri scumpa mea soţie

Ea merita în versurile mele
să fie zâna mea cea mai iubită
încununată de un cer cu stele
să fie o icoană presfinţită

Ea pentru mine-a fost speranţa vieţii
şi idealul meu de împlinire
a fost oglinda clară-a dimineţii
în drumul meu spinos spre mântuire

Ea m-a iubit mereu fără-ncetare
şi mi-a-iertat greşelile rebele
a fost zeiţa mea ruptă din soare
şi-a fost o dulce doamnă printre stele

A mers mereu alăturea de mine
în căutarea mărilor iubirii
plutind cu mine-n barca cu destine
spre ţărmul însorit al fericirii

Soţia mea mi-a luminat cărarea
când trebuia să traversez prin noapte
a fost iubita mea şi încercarea
prin vremurile grele şi deşarte

În casa noastră-a fost mereu altarul
credinţei noastre sfinte-n devenire
a fost tandreţea dulce şi limanul
speranţei noastre-n marea nemurire

În calea mea de vise-nchipuite
când uraganul timp m-a dus departe
mă-nchin soţiei mele mult iubite
şi-i mulţumesc din suflet pentru toate